Distribuie
-
Securitatea umană a individului şi securitatea umană globală – partea a II-a
În consens cu modul de participare al cetăţenilor la treburile publice se disting două tipuri principale de democraţie şi anume: democraţia reprezentativă şi democraţia participativă.
Primului tip îi este proprie participarea cetăţenilor la treburile publice prin intermediul aleşilor lor, cu ocazia scrutinului. Al doilea tip se defineşte prin participarea directă, nemijlocită a cetăţenilor la treburile publice ale localităţii lor şi nu numai.
Securitatea umană a individului şi securitatea umană globală – obiective esenţiale ale comunităţii internaţionale
În prezent, pe plan mondial, se răspândeşte tot mai insistent concepţia potrivit căreia piesa de rezistenţă a securităţii naţionale şi a securităţii globale o reprezintă fiinţa umană, ca parte intriseacă a unei comunităţi. În acest context, accentul este pus pe individ, indiferent de statul al cărui cetăţean este, de etnia căreia aparţine, de religia pe care o împărtăşeşte. O asemenea abordare şi, bineînţeles, opţiune politică îşi face simţită tot mai mult prezenţa după încheierea razboiului rece, când securitatea populaţiei, respectiv a omului, ca fiinţă umană, a devenit o preocupare sistematică şi relativ constantă a comunităţii internaţionale.
Securitatea statelor dunărene în contextul globalizării
Unele lucrări de specialitate au precizat că securitatea reprezintă un concept ale cărui dimensiuni pot fi:
- politică;
- militară;
- economică;
Dimensiunea politică se referă la modul în care state care s-au desprins de sub auspiciile Cortinei de Fier şi-au trasat direcţiile de acţiune în vederea integrării în structurile de securitate regionale (NATO şi în fond Uniunea Europeană, pentru că şi aceasta asigură securitate).
Dimensiunea economică presupune o colaborare îndeaproape cu cea politică şi implică eforturile statelor de a realiza cooperări de ordin politico-economic menite să le asigure securitatea naţională prin securitatea colectivă. Deducem de aici că, în principiu, trebuie realizată securitatea colectivă ca prim pas în realizarea securităţii naţionale: “curând însă, după primele momente de euforie (este vorba despre momentele imediat următoare căderii Cortinei de Fier, n.n.), s-a dovedit că regionalizarea şi integrarea, caracterul multidimensional al securităţii, evoluţiile tehnologice şi ştiinţifice (evoluţia “factorului de dezvoltare“) au adus cu ele şi o nevoie acută de cooperare la nivelul diverselor entităţi ale sistemului internaţional (local, regional, zonal) .
FACTORII DE NATURĂ SOCIO-UMANĂ, MANIPULAREA ŞI SECURITATEA
FACTORII DE NATURĂ SOCIO-UMANĂ, MANIPULAREA ŞI SECURITATEA
Av. Dr. Raluca CONSTANTINESCU
Publicat în “Dimensiunile nonmilitare ale securităţii – puncte de vedere”
Autor Prof. Univ. Dr. Mircea Mureşan
Factorii de natură socio-umană sunt definiţi de un ansamblu coerent de caracteristici esenţiale. Se poate considera că factorii de natură socio-umana sunt, de fapt, fenomene psihosociale şi se pot analiza ca atare. Printre acestea se află urmatoarele:
- Flexibilitatea, adică capacitatea factorilor socio-umani de a se adapta rapid şi fără disfuncţionalităţi majore la realitatea cu care se confruntă.
- Caracterul sistemic al factorilor de natură socio-umană. Acesta se defineşte prin faptul că elementele lor structurale se află într-un proces de intercondiţionare, interdependent şi interacţiune.
- Factorii de natură socio-umană se prezintă ca un sistem deschis. Aceasta semnifică faptul că întreg sistemul, dar şi fiecare componentă a sa comunică cu exteriorul, facând schimb de informaţii, ceea ce îi permite să se adapteze adecvat la mediul înconjurator, pe de o parte, şi să producă transformări în acest mediu prin care îşi facilitează existenţa şi evoluţia, pe de altă parte.
